I'm back

I'm back. A fost o perioada cam agitata, plina de examene, emotii, sentimentre, petreceri, impliniri. Ma declar multumita de cine sunt (ca multi altii), deoarece am reusit sa ajung unde mi-am dorit, construindu-mi de acum calea spre succes.
As vrea sa le transmit tuturor calduroase felicitari pentru implinirile pe orice plan!!
Cat despre cei care nu sunt destul de multumiti de rezultate (notele la examenele nationale, la bac sau la admiterea la liceu/facultate), nu fiti tristi; "un sut in fund(un esec) este tot un pas inainte". Nu trebuie sa ne lasam descurajati de micile nereusite, important este sa ne urmam visul, sa nu ne impiedice nimeni si nimic in indeplinirea acestuia;)
Now, un sfat: in caz ca aveti timp de pierdut, iata un mod de a-l petrece; cititi! Cultura e in criza! Cea mai mare saracie a omului este incultura, indiferenta. Nu va fie fie rusine sa tineti o carte in mana doar pentru ca altii au prejudecati stupide. Ei nu castiga decat un suras al celor de aceeasi breasla, dar voi veti avea un avantaj in viata;) So read bby, read!
Deci, acum ca am terminat tot ce aveam de gand, ma pregatesc sa calatoresc prin locuri noi, acestea probabil constituind urmatorul meu articol;))

xoxo

Redescoperire

Nu am mai scris de mult timp... Lipsa timpului, scuza mea principala, dar si miile de ambitii pe care incerc sa le indeplinesc;;) As avea destule subiecte "picante" despre care as putea sa vorbesc pagini, dar parca inca nu gasesc momentul potrivit sa le scriu. Sunt aceste prime doua- trei luni din an in care incerc sa schimb toate partile pesimiste din atitudinea mea.
As avea mii de lucruri de scris, insa sunt doar niste chestii superficiale, ce vor disparea din gandul meu. Dar totusi ma pun pe ganduri. Adica prea putine lucruri sunt profunde, care raman vesnic (referindu-ma la lucrurile bune). De ce? Pentru ca ne e lene sa pastram acele "traditii" pe care constiinta noastra le are intr-un colt de unde incearca sa iasa si sa strige "Nu e bine ce faci!". Nu, noi nu vrem sa ne corectam, vrem numai sa ne traim viata ca niste adevarati bondari. Cand vedem o noua stea de calitate ce apare in fata noastra si ne uimeste doar spunem ca..si noi am vrea sa fim ca ea, sa fim admirati pentru talentul nostru, dar pentru asta trebuie munca!?
De ce nu incercam sa fim diferiti, sa iesim din tipare? Ne e teama; ne e teama de ca ve zice cel de langa noi, daca ne va exclude, daca ne va folosi... nu vrem sa regretam, nu vrem sa suferim pentru ca am indraznit sa pasim dincolo de limitele omului mediocru.
Vrem doar sa fim acceptati de societatea in care traim..si stim ca aceasta societate are nevoie de o schimbare. Evitam sa ne exprimam cuvantul, libertatea pentru care am luptat asa de mult.
Nu putem face nici o miscare mai mare decat cea acceptata pentru ca suntem "taxati".
Poate ca tot ce am scris pare a fi crud, poate ca fac in asa fel incat lucrurile sa pare mai exagerate decat sunt, dar asa sunt eu. Exagerez pentru ca vreau sa schimb ceva in lumea asta care abia mai da un semn ca doreste sa inainteze.

xoxo