I'm back. A fost o perioada cam agitata, plina de examene, emotii, sentimentre, petreceri, impliniri. Ma declar multumita de cine sunt (ca multi altii), deoarece am reusit sa ajung unde mi-am dorit, construindu-mi de acum calea spre succes.
As vrea sa le transmit tuturor calduroase felicitari pentru implinirile pe orice plan!!
Cat despre cei care nu sunt destul de multumiti de rezultate (notele la examenele nationale, la bac sau la admiterea la liceu/facultate), nu fiti tristi; "un sut in fund(un esec) este tot un pas inainte". Nu trebuie sa ne lasam descurajati de micile nereusite, important este sa ne urmam visul, sa nu ne impiedice nimeni si nimic in indeplinirea acestuia;)
Now, un sfat: in caz ca aveti timp de pierdut, iata un mod de a-l petrece; cititi! Cultura e in criza! Cea mai mare saracie a omului este incultura, indiferenta. Nu va fie fie rusine sa tineti o carte in mana doar pentru ca altii au prejudecati stupide. Ei nu castiga decat un suras al celor de aceeasi breasla, dar voi veti avea un avantaj in viata;) So read bby, read!
Deci, acum ca am terminat tot ce aveam de gand, ma pregatesc sa calatoresc prin locuri noi, acestea probabil constituind urmatorul meu articol;))
xoxo
duminică, 11 iulie 2010
luni, 1 februarie 2010
Redescoperire
Nu am mai scris de mult timp... Lipsa timpului, scuza mea principala, dar si miile de ambitii pe care incerc sa le indeplinesc;;) As avea destule subiecte "picante" despre care as putea sa vorbesc pagini, dar parca inca nu gasesc momentul potrivit sa le scriu. Sunt aceste prime doua- trei luni din an in care incerc sa schimb toate partile pesimiste din atitudinea mea.
As avea mii de lucruri de scris, insa sunt doar niste chestii superficiale, ce vor disparea din gandul meu. Dar totusi ma pun pe ganduri. Adica prea putine lucruri sunt profunde, care raman vesnic (referindu-ma la lucrurile bune). De ce? Pentru ca ne e lene sa pastram acele "traditii" pe care constiinta noastra le are intr-un colt de unde incearca sa iasa si sa strige "Nu e bine ce faci!". Nu, noi nu vrem sa ne corectam, vrem numai sa ne traim viata ca niste adevarati bondari. Cand vedem o noua stea de calitate ce apare in fata noastra si ne uimeste doar spunem ca..si noi am vrea sa fim ca ea, sa fim admirati pentru talentul nostru, dar pentru asta trebuie munca!?
De ce nu incercam sa fim diferiti, sa iesim din tipare? Ne e teama; ne e teama de ca ve zice cel de langa noi, daca ne va exclude, daca ne va folosi... nu vrem sa regretam, nu vrem sa suferim pentru ca am indraznit sa pasim dincolo de limitele omului mediocru.
Vrem doar sa fim acceptati de societatea in care traim..si stim ca aceasta societate are nevoie de o schimbare. Evitam sa ne exprimam cuvantul, libertatea pentru care am luptat asa de mult.
Nu putem face nici o miscare mai mare decat cea acceptata pentru ca suntem "taxati".
Poate ca tot ce am scris pare a fi crud, poate ca fac in asa fel incat lucrurile sa pare mai exagerate decat sunt, dar asa sunt eu. Exagerez pentru ca vreau sa schimb ceva in lumea asta care abia mai da un semn ca doreste sa inainteze.
xoxo
As avea mii de lucruri de scris, insa sunt doar niste chestii superficiale, ce vor disparea din gandul meu. Dar totusi ma pun pe ganduri. Adica prea putine lucruri sunt profunde, care raman vesnic (referindu-ma la lucrurile bune). De ce? Pentru ca ne e lene sa pastram acele "traditii" pe care constiinta noastra le are intr-un colt de unde incearca sa iasa si sa strige "Nu e bine ce faci!". Nu, noi nu vrem sa ne corectam, vrem numai sa ne traim viata ca niste adevarati bondari. Cand vedem o noua stea de calitate ce apare in fata noastra si ne uimeste doar spunem ca..si noi am vrea sa fim ca ea, sa fim admirati pentru talentul nostru, dar pentru asta trebuie munca!?
De ce nu incercam sa fim diferiti, sa iesim din tipare? Ne e teama; ne e teama de ca ve zice cel de langa noi, daca ne va exclude, daca ne va folosi... nu vrem sa regretam, nu vrem sa suferim pentru ca am indraznit sa pasim dincolo de limitele omului mediocru.
Vrem doar sa fim acceptati de societatea in care traim..si stim ca aceasta societate are nevoie de o schimbare. Evitam sa ne exprimam cuvantul, libertatea pentru care am luptat asa de mult.
Nu putem face nici o miscare mai mare decat cea acceptata pentru ca suntem "taxati".
Poate ca tot ce am scris pare a fi crud, poate ca fac in asa fel incat lucrurile sa pare mai exagerate decat sunt, dar asa sunt eu. Exagerez pentru ca vreau sa schimb ceva in lumea asta care abia mai da un semn ca doreste sa inainteze.
xoxo
vineri, 28 august 2009
Un nou inceput
Exista acele perioade in viata noastra cand ne aflam intr-o situatie complicata, pe care nu credem ca o putem invinge! In acea clipa simti ca ai vrea sa dai timpul inapoi, sa reincepi o zi, o saptamana, o luna, un an etc. Sunt acele perioade in care negam trecutul nostru, dorim sa il schimbam... Dar, ce putem face? Cum il putem schimba?
De ce nu ne acceptam mereu asa cum suntem? De ce mereu vrem ca trecutul nostru sa fie perfect imaculat? De ce simtim ca fara un trecut perfect nu putem trai in trai in prezent? Aceste intrebari oare au un singur raspuns? Trebuie sa ne intrebam pe noi insine pentru a auzi replica constientului nostru. Dar oare putem?
Aceste chestiuni ne macina, nevand vreun sens, ele apar in acele minute chinuitoare in care incercam sa dezlegam un mister care nici nu exista, acea enigma care ne face sa ne simtim vinovati de tot si toate. Acele momente in care ne inghesuim intr-un colt, crezand ca nu avem loc, sufocandu-ne, desi camera este goala.
Daca nu ne acceptam trecut nu putem trai prezentul, astfel nu mai exista viitorul. Tocmai pentru ca nu exista perfectiunea, noi o cautam, pierzand notiunea timpului. Suntem tot mai crispati de greselile pe care la savarsim din cauza acestei cautari contiune. Nu mai gasim fericirea in lucrurile mici. Noi vrem totul!
Cand trebuie sa facem o descriere despre noi ne pierdem printre cuvinte comune, asemanandu-ne cu toti, de aceea suntem imbufnati, nu suntem diferiti, de ce? Pentru ca nu am ajuns sa ne cunoastem propriile persoane! Tragic!
Incercand sa ne cunoastem pe noi insine ne pierdem viata inutil, pentru ca nu am facut acest lucru la timp. Nu am stiut sa ne admiram pentru ceea ce suntem, nu ne puteam accepta propriile persoane.
Este un lucru mult prea greu de inteles pentru oamneni, deoarece ei sunt pionii acestui joc, nu stiu ce mutari sa faca, cei care ii manipuleaza stiu acest secret, insa nu il dezvaluie, pentru ca, altfel vor pierde si ei ceea ce nu au de fapt.
Cel ce conduce aceasta armata de pioni, conduce orice miscare a acestora, insa nici eu se pot controla. El traieste pentru colonie si colonia pentru el. Daca unul dintre aceste elemente nu exista, totul dispare.
Este deplorabil ca numeni nu se poate autocontrola. Traiesti pentru ca altul sa traiasca. Nu esti pe cont propriu, nu esti independent.
Intr-o tara ca aceasta, nu poti spune ceva fara a fi criticat, nu poti lua o atitudine, pentru ca toti sunt indiferenti. Daca "capul" este indiferent asa este si restul, si invers. "Toţi cred că pot controla totul, dar nu controlează nimic."
In Romania Capitalism inseamna o ramura a Comunismului. Lumea nu percepe capitalismul in intelesul lui propriu, ci o sansa de a se indeparta de aceasta tara.
Capitalismul inseamna pentru ei o povara, pentru ca slujbele nu mai sunt asigurate de stat. In aceasta tara capitalista domina mita, relatiile profesionale, care din cand in cand se transforma in casnicii doar din interes. Toul in aceasta tara este jucat pe degete de aliante puternice, de oamnei cu bani murdari. Cultura, bunul simt, educatia sunt lasate de izbeliste in aceasta lupata salbatica pentru acumularea unor averi care de fapt nu exista.
Poate ca tot ceea ce am spus este in van, dar am spus-o pentru a ma descarca, pentru a nu aliena. Scriu... poate cineva ma intelege...
xoxo
De ce nu ne acceptam mereu asa cum suntem? De ce mereu vrem ca trecutul nostru sa fie perfect imaculat? De ce simtim ca fara un trecut perfect nu putem trai in trai in prezent? Aceste intrebari oare au un singur raspuns? Trebuie sa ne intrebam pe noi insine pentru a auzi replica constientului nostru. Dar oare putem?
Aceste chestiuni ne macina, nevand vreun sens, ele apar in acele minute chinuitoare in care incercam sa dezlegam un mister care nici nu exista, acea enigma care ne face sa ne simtim vinovati de tot si toate. Acele momente in care ne inghesuim intr-un colt, crezand ca nu avem loc, sufocandu-ne, desi camera este goala.
Daca nu ne acceptam trecut nu putem trai prezentul, astfel nu mai exista viitorul. Tocmai pentru ca nu exista perfectiunea, noi o cautam, pierzand notiunea timpului. Suntem tot mai crispati de greselile pe care la savarsim din cauza acestei cautari contiune. Nu mai gasim fericirea in lucrurile mici. Noi vrem totul!
Cand trebuie sa facem o descriere despre noi ne pierdem printre cuvinte comune, asemanandu-ne cu toti, de aceea suntem imbufnati, nu suntem diferiti, de ce? Pentru ca nu am ajuns sa ne cunoastem propriile persoane! Tragic!
Incercand sa ne cunoastem pe noi insine ne pierdem viata inutil, pentru ca nu am facut acest lucru la timp. Nu am stiut sa ne admiram pentru ceea ce suntem, nu ne puteam accepta propriile persoane.
Este un lucru mult prea greu de inteles pentru oamneni, deoarece ei sunt pionii acestui joc, nu stiu ce mutari sa faca, cei care ii manipuleaza stiu acest secret, insa nu il dezvaluie, pentru ca, altfel vor pierde si ei ceea ce nu au de fapt.
Cel ce conduce aceasta armata de pioni, conduce orice miscare a acestora, insa nici eu se pot controla. El traieste pentru colonie si colonia pentru el. Daca unul dintre aceste elemente nu exista, totul dispare.
Este deplorabil ca numeni nu se poate autocontrola. Traiesti pentru ca altul sa traiasca. Nu esti pe cont propriu, nu esti independent.
Intr-o tara ca aceasta, nu poti spune ceva fara a fi criticat, nu poti lua o atitudine, pentru ca toti sunt indiferenti. Daca "capul" este indiferent asa este si restul, si invers. "Toţi cred că pot controla totul, dar nu controlează nimic."
In Romania Capitalism inseamna o ramura a Comunismului. Lumea nu percepe capitalismul in intelesul lui propriu, ci o sansa de a se indeparta de aceasta tara.
Capitalismul inseamna pentru ei o povara, pentru ca slujbele nu mai sunt asigurate de stat. In aceasta tara capitalista domina mita, relatiile profesionale, care din cand in cand se transforma in casnicii doar din interes. Toul in aceasta tara este jucat pe degete de aliante puternice, de oamnei cu bani murdari. Cultura, bunul simt, educatia sunt lasate de izbeliste in aceasta lupata salbatica pentru acumularea unor averi care de fapt nu exista.
Poate ca tot ceea ce am spus este in van, dar am spus-o pentru a ma descarca, pentru a nu aliena. Scriu... poate cineva ma intelege...
xoxo
marți, 25 august 2009
Parinti prea tineri
Nu mai este o stire bomba sa fi parinte la o varsta inca frageda (12-16 ani). Acest lucru ma scarbeste si imi lasa un gust amar, gandindu-ma la faptul ca acesti "parinti", care in general provin din familii dezorganizate, cu propleme, nu au invatat inca ce inseamna grija de sine, daramite de un copil, care necesita o atentie superioara. Acest produs (numit copil) este rezultatul unei partide de sex. Nu ii pot spune dragoste, deoarece in niste copii de 13- 16 ani nu exista acest sentiment, ci mai degraba zis o dorinta de a fi "cool", de a nu fi exclus din cercurile "populare" care au un anturaj negativ asupra persoanei ce face parte din el (ex: fumeaza, beau alcool, fac sex, se drogheaza etc).
Un copil se naste din dragoste, din dorinta parintilor de a avea o odrasla. Mamele (adevarate) adora ideea ca din ele se va naste un prunc, ca ele au dat viata cuiva, este un sentiment nobil, nu cred ca il pot descrie. Ele se ingrijesc pe sine, mancand corect, avand o viata cat mai frumoasa in perioada in care copilul se afla in pantec. Insa o mama care, din pacate trebuie sa astepte un copil nedorit... Are aceeasi obiceiuri negative (fumand etc.- referindu-ma la acele fete din familiile destrabalate), creandu-i copilasului, care nu are nici o vina, diferite boli, sau fiind nervoase, agitate, tipand ii creaza copilului inca din pantec un comportament mizerabil. Acesti copii, care desigur nu sunt doriti, sunt respinsi de societate, aruncati in nu stiu ce centre de plasament care ii indobitocesc. Dupa multi ani in care stau in aceste locuri ei sunt alungati pe strada, iar pentru ca nu au fost pregatiti sa infrunte viata, sa traiasca, ii vedem in fiecare zi la un colt de strada cerand ajutor material.
Este o imagine teribila pe care ne-o lasa Romania, pe care o gustam ca pe o normalitate. In loc sa incercam sa oprim acest delir cumplit al tineretului, adultii raman indiferenti inventand mii de scuze.
Nu este drept! Acesti parinti nu stiu inca ce inseamna realitatea, ei trebuie educati mai intai, pentru ca, cand vor deveni adulti sa stie ce inseamna viata, sa stie ce responsabilitati uriase iti aduce cresterea unui copil.
In secolul XXI, cand toti avem acces la cultura, la educatie, ne idiotizam si ascundem realitatile, zicand ca Romania este o tara minunata, cu mici probleme, cum desigur au si tarile supra dezvoltate (Anglia, Suedia, Franta, S.U.A.). Ma lasi! E o nesimtire colosala ca cei care ne conduc si ar trebui sa fie exemplele tarii nu i-au atitudine, ci promoveaza aceste tampenii cu orice posibilitate (ex: simona senzual, sexy braileanca, eleva porno etc.)
Rusine!
Romania nu are si nu va avea viitor daca noi cetatenilor obisnuiti nu luam atitudine impotriva acestui curent hidos ce a facut lumea sa para si mai haotica decat era- sexul (de la promovarea prezervativelor a inceput aceasta zarva).
Acesta afecteaza in mod general tinerii dormici sa experimenteze, care pana la urma vor sfarsi prin a avea o sarcina nedorita (fetele), a avea boli grave etc.
Cat de greu poate fi ca cineva sa ia atitudine impotriva acestei razvratiri tineresti, care candva se supuneau regulilor date de adulti?
Romania are si va avea la acest capitol o imagine dezolanta daca cei care au influenta nu i-au atitudine!
xoxo
Un copil se naste din dragoste, din dorinta parintilor de a avea o odrasla. Mamele (adevarate) adora ideea ca din ele se va naste un prunc, ca ele au dat viata cuiva, este un sentiment nobil, nu cred ca il pot descrie. Ele se ingrijesc pe sine, mancand corect, avand o viata cat mai frumoasa in perioada in care copilul se afla in pantec. Insa o mama care, din pacate trebuie sa astepte un copil nedorit... Are aceeasi obiceiuri negative (fumand etc.- referindu-ma la acele fete din familiile destrabalate), creandu-i copilasului, care nu are nici o vina, diferite boli, sau fiind nervoase, agitate, tipand ii creaza copilului inca din pantec un comportament mizerabil. Acesti copii, care desigur nu sunt doriti, sunt respinsi de societate, aruncati in nu stiu ce centre de plasament care ii indobitocesc. Dupa multi ani in care stau in aceste locuri ei sunt alungati pe strada, iar pentru ca nu au fost pregatiti sa infrunte viata, sa traiasca, ii vedem in fiecare zi la un colt de strada cerand ajutor material.
Este o imagine teribila pe care ne-o lasa Romania, pe care o gustam ca pe o normalitate. In loc sa incercam sa oprim acest delir cumplit al tineretului, adultii raman indiferenti inventand mii de scuze.
Nu este drept! Acesti parinti nu stiu inca ce inseamna realitatea, ei trebuie educati mai intai, pentru ca, cand vor deveni adulti sa stie ce inseamna viata, sa stie ce responsabilitati uriase iti aduce cresterea unui copil.
In secolul XXI, cand toti avem acces la cultura, la educatie, ne idiotizam si ascundem realitatile, zicand ca Romania este o tara minunata, cu mici probleme, cum desigur au si tarile supra dezvoltate (Anglia, Suedia, Franta, S.U.A.). Ma lasi! E o nesimtire colosala ca cei care ne conduc si ar trebui sa fie exemplele tarii nu i-au atitudine, ci promoveaza aceste tampenii cu orice posibilitate (ex: simona senzual, sexy braileanca, eleva porno etc.)
Rusine!
Romania nu are si nu va avea viitor daca noi cetatenilor obisnuiti nu luam atitudine impotriva acestui curent hidos ce a facut lumea sa para si mai haotica decat era- sexul (de la promovarea prezervativelor a inceput aceasta zarva).
Acesta afecteaza in mod general tinerii dormici sa experimenteze, care pana la urma vor sfarsi prin a avea o sarcina nedorita (fetele), a avea boli grave etc.
Cat de greu poate fi ca cineva sa ia atitudine impotriva acestei razvratiri tineresti, care candva se supuneau regulilor date de adulti?
Romania are si va avea la acest capitol o imagine dezolanta daca cei care au influenta nu i-au atitudine!
xoxo
duminică, 23 august 2009
Je suis: I.G.
Numele meu e Ioana. Ce vreau sa fac in viata? Simplu. Sa ajung la Oxford, sa lucrez in London, sa am propria afacere in orasele favorite (London, Amsterdam, Paris, Milano, L.A., Manhattan- Upper East Side and Florida). Acel gen de fata cu o agenda super-plina, carierista, cu cele mai bune reviste de moda (Vogue and Elle) in geanta Birkin, cu ochelarii de soare Burberry alergand pe strazile Londrei dupa un taxi; munca, seara party in rochia Chanel si pantofi Marc by Marc Jacobs/Louboutin, cu un colier Tiffany& Co. Vreau lux! Asta inseamna munca, dar imi place. "Daca iti place ceea ce faci, niciodata nu va fi o munca."
Imi place sa citesc, sa discut ore in sir, sa merg la cumparaturi, sa calatoresc, sa dansez, sa fredonez, sa ma plimb cu prietenii, imi place sa imi petrec timpul with mom.
Ceea ce ma amuza este dorinta unor domnisoare de a-si arata averea cu texte de genul "eu am bani..am lucruri de firma" etc. Totusi, daca sunteti aveti parinti atat de bogati; ei nu s-au ocupat putin sa va imbogateasca si voua educatia, sa ve explice ca, cu cat ai un rang mai mare in societate trebuie sa fi un model demn de aplaudat. Pacat... voi coborati la rangul de mahalagioaica.
Imi place ca eu sa iau cele mai importante decizii, ma face sa ma simt responsabila si asta imi da mult curaj si incredere.
Eleganta, refinament, discretie sunt doar cateva cuvinte care ma fac sa ma atasez de o persoana. As vedea de mii de ori filmele lui Audrey Hepburn. Sunt destul de emotiva, mai ales cand sunt criticata. Stiu cine sunt, ce vreau si nu cred ca mai merita sa ma las coplesita de parerile prostesti ale celor ce nu ma cunosc.
xoxo
Imi place sa citesc, sa discut ore in sir, sa merg la cumparaturi, sa calatoresc, sa dansez, sa fredonez, sa ma plimb cu prietenii, imi place sa imi petrec timpul with mom.
Ceea ce ma amuza este dorinta unor domnisoare de a-si arata averea cu texte de genul "eu am bani..am lucruri de firma" etc. Totusi, daca sunteti aveti parinti atat de bogati; ei nu s-au ocupat putin sa va imbogateasca si voua educatia, sa ve explice ca, cu cat ai un rang mai mare in societate trebuie sa fi un model demn de aplaudat. Pacat... voi coborati la rangul de mahalagioaica.
Imi place ca eu sa iau cele mai importante decizii, ma face sa ma simt responsabila si asta imi da mult curaj si incredere.
Eleganta, refinament, discretie sunt doar cateva cuvinte care ma fac sa ma atasez de o persoana. As vedea de mii de ori filmele lui Audrey Hepburn. Sunt destul de emotiva, mai ales cand sunt criticata. Stiu cine sunt, ce vreau si nu cred ca mai merita sa ma las coplesita de parerile prostesti ale celor ce nu ma cunosc.
xoxo
Abonați-vă la:
Postări (Atom)