Un nou inceput

Exista acele perioade in viata noastra cand ne aflam intr-o situatie complicata, pe care nu credem ca o putem invinge! In acea clipa simti ca ai vrea sa dai timpul inapoi, sa reincepi o zi, o saptamana, o luna, un an etc. Sunt acele perioade in care negam trecutul nostru, dorim sa il schimbam... Dar, ce putem face? Cum il putem schimba?
De ce nu ne acceptam mereu asa cum suntem? De ce mereu vrem ca trecutul nostru sa fie perfect imaculat? De ce simtim ca fara un trecut perfect nu putem trai in trai in prezent? Aceste intrebari oare au un singur raspuns? Trebuie sa ne intrebam pe noi insine pentru a auzi replica constientului nostru. Dar oare putem?
Aceste chestiuni ne macina, nevand vreun sens, ele apar in acele minute chinuitoare in care incercam sa dezlegam un mister care nici nu exista, acea enigma care ne face sa ne simtim vinovati de tot si toate. Acele momente in care ne inghesuim intr-un colt, crezand ca nu avem loc, sufocandu-ne, desi camera este goala.
Daca nu ne acceptam trecut nu putem trai prezentul, astfel nu mai exista viitorul. Tocmai pentru ca nu exista perfectiunea, noi o cautam, pierzand notiunea timpului. Suntem tot mai crispati de greselile pe care la savarsim din cauza acestei cautari contiune. Nu mai gasim fericirea in lucrurile mici. Noi vrem totul!
Cand trebuie sa facem o descriere despre noi ne pierdem printre cuvinte comune, asemanandu-ne cu toti, de aceea suntem imbufnati, nu suntem diferiti, de ce? Pentru ca nu am ajuns sa ne cunoastem propriile persoane! Tragic!
Incercand sa ne cunoastem pe noi insine ne pierdem viata inutil, pentru ca nu am facut acest lucru la timp. Nu am stiut sa ne admiram pentru ceea ce suntem, nu ne puteam accepta propriile persoane.
Este un lucru mult prea greu de inteles pentru oamneni, deoarece ei sunt pionii acestui joc, nu stiu ce mutari sa faca, cei care ii manipuleaza stiu acest secret, insa nu il dezvaluie, pentru ca, altfel vor pierde si ei ceea ce nu au de fapt.
Cel ce conduce aceasta armata de pioni, conduce orice miscare a acestora, insa nici eu se pot controla. El traieste pentru colonie si colonia pentru el. Daca unul dintre aceste elemente nu exista, totul dispare.
Este deplorabil ca numeni nu se poate autocontrola. Traiesti pentru ca altul sa traiasca. Nu esti pe cont propriu, nu esti independent.
Intr-o tara ca aceasta, nu poti spune ceva fara a fi criticat, nu poti lua o atitudine, pentru ca toti sunt indiferenti. Daca "capul" este indiferent asa este si restul, si invers. "Toţi cred că pot controla totul, dar nu controlează nimic."
In Romania Capitalism inseamna o ramura a Comunismului. Lumea nu percepe capitalismul in intelesul lui propriu, ci o sansa de a se indeparta de aceasta tara.
Capitalismul inseamna pentru ei o povara, pentru ca slujbele nu mai sunt asigurate de stat. In aceasta tara capitalista domina mita, relatiile profesionale, care din cand in cand se transforma in casnicii doar din interes. Toul in aceasta tara este jucat pe degete de aliante puternice, de oamnei cu bani murdari. Cultura, bunul simt, educatia sunt lasate de izbeliste in aceasta lupata salbatica pentru acumularea unor averi care de fapt nu exista.
Poate ca tot ceea ce am spus este in van, dar am spus-o pentru a ma descarca, pentru a nu aliena. Scriu... poate cineva ma intelege...

xoxo